Poveştile vinului împărătesc de Lechinţa, relatate de un expert în domeniu – Adrian Botiş
Sărbătorile de iarnă au adus pe masa multora dintre noi şi vinul împărătesc produs în podgoria Lechinţa, acolo unde de vreo opt secole se spune că acesta, vinul, izvorăşte şi din piatră seacă. L-am întâlnit într-o clipă de răgaz, dar cu gândul la anul abia început pe Adrian Botiş, un nume deja foarte cunoscut nu numai în Lechinţa, ci şi mult mai departe.
Rep.: – Au trecut sărbătorile, e o iarnă ca-n poveşti, înseamnă că aveţi timp, la gura sobei, ca pe vremea bunicilor, să repovestiţi şi să vă reamintiţi despre istoria vinurilor împărăteşti de altădată.
Adrian Botiş: – Mulţumim lui Dumnezeu că, într-adevăr, am sărbătorit cu sănătate şi bucurie clipele dăruite sfârşitului şi începutului de an. Am fost la biserică, ne-am bucurat de atmosfera din familie, de întâlnirea cu prietenii, cu cei dragi. De povestit, sigur, am povestit în tovărăşia unui vin bun, amintindu-ne de modul cum am lucrat în anul trecut, gândindu-ne ce vom face şi cum va fi anul 2019. N-au lipsit istoriile, mai noi sau mai puţin ştiute, despre vinul de Lechinţa. Dacă aici trăiesc e normal să mă intereseze vinul şi via.
Rep.: – Şi care ar fi aceste minunate poveşti despre vin şi vie din podgoria Lechinţei?
Adrian Botiş: – Se ştie cu precizie că primii butaşi de viţă-de-vie au fost aduşi aici de saşii colonizaţi prin secolul al XII-lea, din Valea Rinului. În zonă au găsit un microclimat foarte bun, terenuri roditoare, soiurile aduse s-au aclimatizat repede. Se mai spune despre vinul de Lechinţa că este un vin împărătesc, aceasta deoarece casa regală de Habsburg comanda vinul pentru sărbătorile oficiale şi nu numai. Şi mult după aceea, vinul de Lechinţa a ajuns la Viena. Aş menţiona un lucru mai nou, şi anume, prin 1976, 170 de vagoane cu butoaie cu vin ajungeau la Viena. Lechinţa era o putere viticolă recunoscută. Înainte de 1989, suprafaţa viticolă a zonei depăşea 600 de hectare. Cu viţă-de-vie nobilă, era o cramă de procesare, iar vinul obţinea premii şi medalii de aur la concursurile şi expoziţiile naţionale şi internaţionale.
Rep.: – Domnule Adrian, vorbiţi aşa de frumos, cu mult patos, despre vie şi vinul de Lechinţa. De ce?
Adrian Botiş: – Cum de ce? Şi să vă răspund. Copil fiind, am stat multă vreme în satul Sâniacob. Aici erau, dacă îmi amintesc bine, vreo 70-80 hectare cu viţă-de-vie. Bunicul meu, brigadier la vie, am mai povestit asta, copil fiind, mă ducea la vie, la muncă. Iubea via mai mult ca orice. Şi-mi arăta ce trebuie să fac, cum se lucrează, iar toamna, când era siretiul – culesul, în mine era o mare bucurie, o sărbătoare pentru sat. Aici am învăţat cum trebuie să preţuieşti via. Am îndrăgit această lucrare şi această cultură şi, iată că, acum, fac parte din viaţa mea şi a familiei.
Rep.: – Aţi spus odată, domnule Botiş, că „vinul se bea cu delicateţe”. Dar până acolo, ce ar trebui să ştim despre pasiunea pe care o aveţi faţă de vie şi vin.
Adrian Botiş: – Este iarăşi o poveste. Vedeţi, domnule Săsărman, câte poveşti se nasc când vorbim de acest medicament de viaţă lungă? M-am ocupat înainte şi de altceva, alte meserii. Mi-a plăcut să muncesc, cinstit şi să nu-mi bat joc de muncă, să-i respect pe cei din jurul meu. Dar să revin la vie. Prin anul 2010, am început, pe cont propriu, cu via. Aveam ceva teren, am mai cumpărat şi concesionat. Erau terenuri părăsite, sălbatice, unde demult, totuşi, erau terasele cu vie. Au dispărut însă prin defrişare, dar eu am început munca. Defrişări, taluzări, săpături, terasări, lucrări ale solului, împrejmuiri, drumuri etc. Utilaje grele brăzdau dealurile Lechinţei. În 2011, aveam 20 ha cu vie. A fost o mare bucurie pentru mine când am văzut ce a ieşit din truda noastră. Am investit fonduri financiare considerabile, totul din buzunarul propriu, fără niciun ajutor. Şi, astfel, am ajuns să deţin, în prezent, o suprafaţă considerabilă. Problema cea mai gravă în acest moment o constituie lipsa forţei de muncă. După unele statistici de la nivel local, cam 25% din forţa tânără de muncă este plecată în altă parte să lucreze. Eu am rămas acasă, fiindcă atâta vreme cât aici, la Lechinţa, pot cultiva viţă-de-vie şi pot face vin nu plec nicăieri. Locul meu este aici, deşi, trebuie să recunosc că o ducem destul de greu cu asigurarea forţei de muncă în viticultură. Nu vreau să fiu nostalgic, dar prin anul 1980, zilnic, peste 700 de lechinţeni erau în fermele locale, la vie, la pomi, în zootehnie. Acum, cu greu găseşti oameni care să ştie să lucreze în vie, fiindcă nu oricine se pricepe cum se taie, cu se leagă coardele de vie etc.
Rep.: – Acum, în prezent, care este patrimoniul viticol al familiei Botiş, considerat un pionier (fără cravată) al noii revoluţii viticole din zonă?
Adrian Botiş: – Avem, la ora actuală, cam 50 hectare cu vie nobilă. Producţiile au fost bune. Am obţinut şi peste 12-15 tone struguri la hectar, cu peste 100.000 litri vin. Din 2016, am realizat prima recoltă de vin îmbuteliat. Acum, îmbuteliem pe scară largă şi asta o facem în crama proprie, o cramă modernă, cu utilaje de ultimă generaţie, cu specialişti în domeniu.
Rep.: – În ultimii ani, vinul produs în firma Vie Vin a cucerit piaţa. Nu numai din Bistriţa, ci şi din ţară. Prin ce aţi atras şi cucerit pe numeroşii consumatori?
Adrian Botiş: – Mai bine ar fi să-i întrebaţi pe ei. Ne bucurăm că vinul nostru a întrunit şi întruneşte gustul consumatorilor. Ne caută oamenii, avem şi unităţi proprii de desfacere în Bistriţa, Lechinţa, Baia Mare etc. Pot să spun că oferim un vin cu o personalitate deosebită, un vin viu. Spre exemplu, soiul Neurberg este alb-sec, o culoare galben-verzuie, de origine din Austria, de o calitate superioară, robust, care-ţi trezeşte vioiciunea.
Rep.: – Ce se întâmplă acum în câmp, în podgorie?
Adrian Botiş: – Şi iarna sunt destule treburi de făcut. Recent, am colindat deja plantaţiile să văd cum iernează. Trebuie să ne pregătim serios pentru producţia viitoare. Tăieri de rodire, fertilizări, pregătirea materialelor necesare sunt lucrări care, efectuate la timp, ne dau garanţia că şi 2019 va fi un an bun sub aspectul producţiei. Noi suntem pregătiţi să oferim, în continuare, un vin de calitate, să nu-i dezamăgim pe consumatori.